Asezare geografica

Asezare geografica Târgu-Ocna

Din punct de vedere administrativ oraşul este compus din localitatea principală Târgu Ocna şi alte două localităţi componente: Poieni şi Vâlcele.
Accesul în reţeaua feroviară este realizat prin magistrala de cale ferată electrificată Adjud – Ciceu legată de magistralele feroviare principale: Bucureşti – Adjud – Suceava şi Braşov – Ciceu – Deda – Baia Mare, cu trenuri zilnice în regim rapid, accelerat şi personal.

Legătura feroviară datează încă dinainte de 1900, mai întâi fiind realizat tronsonul Adjud – Târgu Ocna – Halta Salina, determinată de necesitatea transportului de sare şi apoi tronsonul Târgu Ocna – Ghimeş – Ciceu. Podurile de cale ferată peste râul Trotuş, inclusiv construcţia gării Târgu Ocna au fost proiectate de ing. Anghel Saligni.

Oraşul este deservit în circulaţia trenurilor de halta Salina, situată în apropierea zonei centrale a oraşului şi care deserveşte şi orasul Slănic Moldova. Accesul la transporturile aeriene este posibil prin aeroportul Bacău, unde operează zilnic curse aeriene cu Bucureşti şi alte centre urbane ale ţării.

Judeţul Bacău  este poziţionat în partea estică a României , pe coordonatele 26°- 27° longitudine estică şi 46° – 30° latitudine nordică. Teritoriul judeţului este traversat de bazinele raurilor Siret, Trotuş si Bistriţa  şi cuprinde în interiorul său versantul estic al Carpaţilor Orientali în partea vestică şi colinele Tutovei în partea estică.

Descriere Valea Trotuşului

Bazinul hidrografic al Trotuşului este situat în estul României, în partea central-vestică a Moldovei. Din punct de vedere administrativ, se extinde pe teritoriile a cinci judeţe (Bacău, Covasna, Harghita, Neamţ şi Vrancea).

Structura geologica complexă, justifică varietatea de materiale utile, concentrate mai ales în Subcarpaţi. Zăcămintele de ţiţei şi gaze naturale sunt cantonate , cu precădere în gresia de Kliwa din zona externă a flişului , dintre Tazlău  şi Oituz: Geamăna, Zemeş, Moineşti, Lucaceşti, Solonţ, valea Slănicului, Valea Oituzului etc.

Zăcămintele nemetalifere sunt reprezentate prin sarea gema ce apare in depozitele subcarpatice : Moineşti, Zemeş, Sărata, Gura Slănicului, Slănic Moldova, Târgu Ocna , Poiana Sărată. Legate de formaţiunile salifere sunt numeroasele izvoare cu ape mineralizate (clorosodice, feruginoase, sulfuroase) de la Slănic Moldova, Târgu Ocna, Dofteana, Moineşti, Hârja, etc.

Corespunzator structurii geologice, peisajul geomorfologic este alcătuit din culmi montane, dealuri subcarpatice şi de podiş ce se succed în trepte , de la V la E. Regiunea montană reprezintă circa 66% din suprafaţa bazinului hidrografic al Trotuşului şi cuprinde culmi şi dpresiuni ce aparţin, precumpanitor, grupei Munţilor Trotuşului. Sunt munţi de inalţime mijlocie, altitudinea medie fiind de 1.000-1.200 m.

Raul Trotuş , cu izvorul in Munţii Ciucului are o lungime totală de 162 km . Este unul din afluenţii principali ai Siretului, fiind al şaselea ca lungime , al patrulea ca bazin hidrografic şi al doilea ca debit multianual.Lacurile din bazinul trotuşean sunt puţin numeroase . Cel mai important şi cel mai mare din zona trotuşeană este lacul de la Poiana Uzului , construit în anul 1973 pentru a asigura alimentarea cu apa a localitaţilor de pe valea Trotuşului până la Oneşti.Lacul îndeplineşte şi o funcţie de agrement (motel, vile, cabane).

[huge_it_maps id=”18″]