Istoric – Atestare documentară – CNIPT Târgu Ocna

Istoric – Atestare documentară

Istoric – Atestare documentară

51 TO Vedere generala la 1935 60x40 cmPentru o bună înţelegere şi o privire panoramică asupra dezvoltării oraşului Târgu Ocna, este necesară menţionarea câtorva referiri istorice. Formarea unui oraş este rezultatul unui proces de urbanizare îndelungat, continuu evolutiv. În evoluţia localităţii Târgu Ocna se pot distinge trei stadii socio-geografice de dezvoltare: de sat intre anii 1410-1708, de targ intre anii 1709-1774, de oras de la 1774 pana astazi.Pe teritoriul actual al oraşului au existat de-a lungul timpului un număr însemnat de aşezări, apărute ca urmare a poziţiei geografice şi a condiţiilor naturale favorabile. Încă din perioada neolitică, zona Târgu Ocna a fost locuită în mod continuu. Iniţial, vetrele aşezărilor vechi de pe teritoriul oraşului au apărut pe terasa mai înaltă, de 10 – 12 m, a Trotuşului, atât pe malul stâng cât şi pe cel drept.
Între aceste aşezări vechi, cea de la Titelca-Tiseşti s-a apropiat cel mai mult de un nivel cvasi-urban. Aşezare geto-dacică atestată documentar încă din secolul 1, aceasta aparţine subgeneraţiei aşezărilor cvasiurbane geto-dacice.
Apare apoi menţionarea documentară de la începutul secolului al XV-lea, care atestă întemeierea, pe teritoriul oraşului, a unor sate vechi (Stoieneşti, menţionat documentar la 15 martie 1410 şi Tişeşti, la 3 septembrie 1448). Celelalte aşezări sunt atestate documentar ceva mai târziu – la sfârșitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Aşadar, începuturile localităţii Târgu Ocna coboară până în primul deceniu al secolului al XV-lea, satul Stoieneşti, atestat documentar la 15 martie 1410, fiind vechea denumire a satului Ocna, a cărei primă menţionare documentară a fost la 18 ianuarie 1599.
Din punct de vedere cronologic şi genetic, oraşul Târgu Ocna aparţine generaţiei oraşelor feudale din Moldova, încadrându-se în subgeneraţia aşezărilor urbane complementare.
Procesul de urbanizare a satului Ocna s-a produs în secolul al XVII-lea ca urmare a intensificării exploatării sării în această zonă, cu mult înainte de prima menţiune documentară a localităţii ca târg.
20 TO Vedere generala cu Str Carol 1908 90x60 cmMenţionarea ca și târg a avut loc în anul 1709, calitate atribuită de către domnitorul Mihai Racoviţă.
Dezvoltarea rapidă a aşezării Târgu Ocna s-a datorat în primul rând exploatării sării, timp de aproape trei secole, fiind cea mai mare şi importantă localitate de pe Valea Trotuşului. Ascensiunea Târgului Ocna în Evul Mediu a fost provocată, aşadar, pe de o parte, de intensificarea activităţii de exploatare a sării din masivul din zona Vâlcele, şi pe de altă parte, de poziţia geografică de excepţie: pe drumul Ghimeşului şi în apropierea drumului Braşovului, târg pereche cu Tîrgul Secuiesc, centru polarizator in bazinul mijlociu al Trotusului , si pozitia la intratrea in munti prin defileul de la Ciresoaia.
În cele 6 secole de existenţă, localitatea Târgu Ocna a avut o evoluţie marcată de perioade de dezvoltare rapidă, dar şi de lungi perioade de timp de stagnare. După o dezvoltare lentă timp de aproape două secole, aşezarea intră într-un proces de urbanizare în secolul al XVII-lea pentru ca, în secolul următor, să înregistreze o adevărată explozie demografică şi teritorială, dublarea populaţiei şi creşterea de peste zece ori a teritoriului. Evoluţia teritorială a oraşului a fost influenţată de o serie de factori cum ar fi direcţia căilor de comunicaţie – drumul Ocnei şi drumul Ghimeşului – drumurile de pe văile Slănicului, Vâlcicăi şi Găleanului, constituirea, în 1884, a căii ferate, relieful fragmentat şi perioadele de exploatare mai intensă a masivului de sare.
Un ritm foarte rapid de creştere teritorială l-a avut oraşul în secolul al XVIII-lea, de cca 11 ori,
ajungând la 250 ha, incluzând şi unele sate ca Tiseşti, Gura Slănicului sau numeroase alte mahalale – Geosenii, Mosoarele, Păcurile, Poienile,Vâlcelele. În timp, vatra oraşului manifestă o extindere cu tendinţă tentaculară, faţă de nucleul vechi, în lungul drumurilor ce convergeau în oraşul sării. La sfârşitul secolului XIX localitatea a suferit o remodelare a tramei stradale, prin construcţia traseului feroviar Adjud – Târgu Ocna (1884) şi Târgu Ocna – Palanca (1898). Are astfel loc o extindere a oraşului pe terasa inferioară a defileului Cireşoaia şi de-a lungul bazei versantului dealului Feţele Tîrgului.

54 TO Vedere generala 1912 60x40 cmLa începutul secolului al XIX-lea extinderea vetrei s-a făcut mai mult în partea de est a oraşului. De altfel, acest secol a reprezentat o perioadă de creştere teritorială aproape generală a oraşelor din Moldova, datorată sporului populaţiei, apariţiei unor noi funcţii urbane şi tendinţei de dispersie a locuinţelor în zonele periferice. În anul 1894, datorită zăcămintelor sale hidrominerale şi climatului tonifiant ce începuse a fi valorificat în a doua jumătate a secolului XIX-lea, este încadrată în rândul staţiunilor balneoclimaterice. Extragerea ţiţeiului folosit mai întâi pentru lubrefierea roţilor căruţelor şi mai apoi pentru iluminat a început în a doua jumătate a secolului XIX-lea, când în cartierul Mosoare, datorită unei societăţi româno-franceze, se realizează prima sondă cu foraj mecanic din România.
Urbanizarea modernă a oraşului a început înaintea primului război mondial, realizându-se alimentarea cu apă centralizată printr-o captare în satul Bogata, primii 5 km de canalizare, centrală electrică – în anul 1916 centrul oraşului era iluminat electric și străzile sunt pavate.
În primul război mondial oraşul a fost teatrul unor eroice bătălii, cele din zona Coşna şi Cireşoaia înscriind pagini de aur în istoria apărării patriei. Anii interbelici au însemnat nu numai refacerea, dar şi înflorirea activităţii economico-sociale a oraşului. Staţiunea balneoclimatică Târgu Ocna, s-a dezvoltat în anii 1925 – 1940 construindu-se un complex de băi şi amenajându-se izvoarele în parcul oraşului, flancat pe părţile laterale de vile cochete, turiştii fiind cazaţi în hotelurile din oraş – Regal şi Parc. După cel de-al doilea război mondial, datorită dezvoltării industriale îndeosebi la Oneşti-Borzeşti dar şi în amonte la Moineşti, Comăneşti, Dărmăneşti, oraşul Târgu Ocna pierde rolul de frunte ca oraş al Văii Trotuşului. În aceeaşi perioadă activitatea turistică a oraşului este mai slabă, dar un eveniment în acest domeniu se înregistrează după anul 1988, odată cu darea în folosinţă a Complexului hotelier “Măgura”.
După 1989 evenimente importante pentru orasul Târgu Ocna sunt: desemnarea, după 108 ani, prin Hotărârea Guvernului nr. 1122/10 octombrie 2002, a orasului Târgu Ocna ca staţiune turistică de interes naţional; atestarea orasului staţiune Târgu Ocna ca staţiune balneoclimatică, prin Hotărârea Guvernului nr. 1072/11 noiembrie 2013.